Filmele incluse anul acesta în cadrul Competiției Naționale de Scurtmetraj arată că a venit în sfârșit timpul unui cinema experimental românesc consistent, iar momentul lui de început se prea poate să fie și cel mai incitant, căci este complet neuniform, lipsit de estetici împărtășite. Politici identitare, diaristică video, dans, arhivistică, found footage și atâtea alte gânduri și maniere de-a face un astfel/altfel de cinema abia așteptau să-și depășească eterna condiție de precedent local. Discuția abia acum va începe, în mai puțin de trei ore – și se anunță a fi bună. (Călin Boto)