O conversație telefonică despre o relație trecută, în timpul cărei cei doi iubiți încearcă să lămurească ce a rămas nespus între ei, deschide o perspectivă intimă asupra sentimentului de neapartenență în relație cu locul, momentul și țara în care te afli.
Studenții fac filme ca la carte, mai mereu pe o temă dată. Letiția Popa a reușit ceva infinit mai dificil, tocmai un scurt- despre propria neputință de a-și face tema. Căci cerința – „fă un film depre refugiați” –, deși generică în circuitul festivalier al privilegiului, o împuternicea cu prea mult. Tocmai pe ea, partenera unui refugiat. Mai târziu, după ce relația s-a încheiat abrupt, cineasta și-a cerut a doua șansă la film și reconciliere. De-a lungul unui emoționant „ce mai faci?” telefonic, imaginile nemărginite ale lumii de afară încetinesc în contratimp cu vorbele spuse mereu prea pripit. (Călin Boto, BIEFF 2022)
Letiția Popa este o regizoare de film stabilită în București. Este ALUMNI a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L Caragiale, cu o diplomă de licență în Regie de film și televiziune și un master în Regie documentară. Filmul ei Marie a primit Premiul pentru cea mai bună regie la Astra Film Festival 2018 (categoria DocSchool), a fost nominalizat la Prix Europa Rising Stars 2019 și a fost proiectat la festivaluri de film din Europa, precum Festivalul Internațional de Film de la Ji.hlava și Fipa DOC. Filmele Letiției explorează universuri mici și intime ale vieții cotidiene, cu o atenție specifică pentru interior.