În ritm de muzică electronică, un personaj misterios, ce ține o canistră de benzină în mână, hoinărește pe câmpiile corsicane și, ca într-o odă adusă focului purificator, arde tot ce întâlnește în cale.
Cine-ar fi crezut că lumea poate fi vindecată doar dacă e distrusă? Caroline Poggi și Jonathan Vinel o știu foarte bine: pentru a fi purificată, trebuie arsă. Cu o canistră de benzină, personajul din filmul lor își duce misiunea la capăt zi de zi, arzând câmpiile corsicane și privind apoi fumul salvator, mașinile în flăcări și piruetele avioanelor care încearcă să oprească incendiul. Focul rămâne singura soluție posibilă, singurul protest valabil și definitiv, atât în filmul celor doi, cât și în imaginile documentare care se amestecă în el, ca un memento despre felul în care ficțiunea poate oricând să-și depășească granițele și să pătrundă pe terenul realității. Așa cum, pe albastrul incert al cerului, flăcările încep să se confunde cu apusul. (Andreea Chiper)
Caroline Poggi s-a născut în 1990 la Ajaccio. A studiat la Universitatea din Corsica, iar apoi a absolvit Universitatea Paris VIII. Născut la Toulouse în 1988, Jonathan Vinel a studiat montajul la La Fémis. Au început să regizeze singuri, înainte de a se angaja într-o colaborare pentru Tant qu’il nous reste des fusils à pompe (2014), care a câștigat Ursul de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj la Berlinale. Primul lor lungmetraj, Jessica Forever (2018), a avut premiera la TIFF și a fost ulterior la Berlinale. În prezent, pregătesc al doilea lungmetraj al lor. Trăiesc și lucrează între Paris, Corsica și Toulouse.