Sfârșitul lumii e aproape, iar din cer plouă cu broaște. Reîntoarsă în casa copilăriei, Maya nu se mai poate simți acasă. Copleșită de singurătate, izolare și disperare, aceasta alunecă într-un vis febril, ca un film horror care se derulează pe pereții minții.
Regizoarea nu se ferește să se folosească de materiale cât se poate de diverse în acest colaj care mișună prin toate ungherele întunecate ale ființei: filmări VHS, animații, fotografii vechi, imagini în 3D unde coșmarul întâlnește realitatea virtuală. Sfârșitul lumii e aproape, iar din cer plouă cu broaște. Maya, alter ego-ul regizoarei, este prinsă în mijlocul unei pandemii, casa părintească îi pare un fel de închisoare, iar viața arată în general ca o distopie. Un trup fără chip, un trup de ceară care pare că se va prelinge pe podea odată cu gândurile negre, persona Mayei stă în zona tulbure a incertitudinii. (Andreea Chiper, BIEFF 2022)
Maria Estela Paiso lucrează în post-producție din 2016 și de atunci a montat mai multe lungmetraje și scurtmetraje. După numeroase experimente vizuale și videoclipuri muzicale hip-hop, ea a făcut incursiunea în regie în 2021 cu scurtmetrajul Ampangabagat Nin Talakba Ha Likol (It’s Raining Frogs Outside). Își petrece timpul liber încercând să obțină nota 100 la karaoke.