„Nu se mai aude nimic; uruitul avioanelor noastre absoarbe orice alt sunet. Ne îndreptăm către cel mai mare spectacol de artificii antifonate din lume și-n curând, vom începe să ne aruncăm bombele.”
Colat din materiale de propagandă militară israeliană din anii ‘60 și ‘70, Paradiso, XXI, 108 privește – cu multă ironie – spre un „autoportret cinematografic al unor bărbați care se joacă de-a războiul”, în cuvintele autorului său. Kamal Aljafari lucrează aici cu o rețea de citate intertextuale – Sebald, Borges, Alighieri, la rândul lor „găsite” de autor – pentru a crea o contrapondere conceptuală a imaginilor (fictive – ce vedem sunt exerciții) de pe ecran: „Așa erai tu deci cum ești aici?“ (Dante). La fel ca în Unusual Summer (2020), cineastul utilizează sunetul extradiegetic ca mijloc al ficționalizării (Silent Night, Sarabanda lui Händel), dovedindu-se drept unul dintre cei mai importanți cineaști found footage ai momentului. (Flavia Dima)
Kamal Aljafari este un cineast palestinian. A urmat cursurile Academiei de Arte Media din Köln, iar în prezent locuiește Berlin. A predat regie de film la The New School din New York și la Deutsche Film- und Fernsehakademie Berlin. A fost bursier al Centrului de studii cinematografice Radcliffe de la Universitatea Harvard. În 2021, Olhar de Cinema – Festivalul Internațional de Film de la Curitiba din Brazilia i-a dedicat secțiunea Focus. Cea mai recentă lucrare, Paradiso, XXXI, 108, a avut premiera la Corti d’Autore, în cadrul Festivalului de Film de la Locarno 2022. În prezent, finalizează A Fidai Film și pregătește un film de ficțiune care va fi filmat în Jaffa.