DIMA, DMITRY, DMYTRO. GLORY TO THE HEROES

„Compasiunea e o emoție instabilă”, scria Susan Sontag în Privind la suferința celuilalt. În filmul-eseu Dima, Dimitri, Dimitro, Clemens Poole critică politicile reprezentării suferinței, poziționând un subiect imaginar (un narator din Lugansk care revizitează o casetă VHS din copilărie), conștient de existența sa fictivă, într-un context complex: Donbasul. Efectul de distanțare produs de acest mecanism iluminează dorințele, voaieurismul privitorului față de imagine, dar și opacitatea arhivelor – prin stop-cadre și rewind-uri, naratorul focusează pe personaje aleatorii din cadru, livrând tocmai acele narațiuni individuale, scopofile pe care le critică, astfel creând tensiune. Un film cu atât mai puternic în contextul invaziei Ucrainei. (Flavia Dima)