Second Nature

Natura care se adresează camerei e profund diferită de cea care se adresează ochiului uman. Ea diferă prin aceea că, în locul unei lumi permeate de subiectivitate, filmul ne arată una permeată de subconștient. Tehnologia a fost percepută ca o a doua natură, nu mai puțin fundamentală decât cea cu care se confrunta societatea preistorică. Drept urmare, umanitatea trece din nou și din nou, pe măsură ce marșează pentru dezvoltare, printr-o instruire similară în raport cu această a doua natură, pe care a construit-o, dar pe care nu o mai controlează, așa cum s-a întâmplat în trecut cu prima natură. Ceea ce arată însă aceste filme este că inconștientul poate fi scos la suprafață, exprimat cu bună știință prin spații care se află la limita suprarealului, prin experimente cu viruși de calculator creați de om, și efectele pe care aceștia îi au asupra media și mediumurilor, precum și prin montaje aparent aleatorii cu diferite imagini dar și mecanisme de producție a imaginilor și felul în care se raportează acestea la dezastru iminent. Suntem îndemnați să luăm în considerare o stare nealterată a existenței, înțelegând totodată permanența exploatării, dar și ajutați să reconciliem filmul ca organism, ce conține dualitatea spiritului și a materiei. (Emil Vasilache)