Cu cinci secole în urmă, în numele științei, anatomistul André Vésale deschidea pentru prima dată corpul uman. Astăzi, De Humani Corporis Fabrica deschide corpul uman către cinema, arătând totodată că acest peisaj extraordinar al trupului și al cărnii nu poate exista în afara privirii și atenției celorlalți. Spații închinate grijii și îngrijirii, spitalele sunt văzute aici ca laboratoare care conectează toate trupurile din lume.
O observație a muncii și a perioadelor de odihnă ale unor chirurgi și asistenți suprasolicitați, filmul negociază între frumusețe și oroare – dar și între viață și moarte – într-o manieră deopotrivă cerebrală și viscerală (ba chiar jucăușă și năstrușnică pe alocuri), confruntând o realitate pe care cei mai mulți dintre noi ne străduim să o evităm. Experiența de vizionare este menită să reamintească spectatorilor de limitele propriilor corpuri și minți și despre eventuale, chiar inevitabile disfuncționalități ale acestora. Prin portretul pe care îl face corpului uman în relație cu corpul instituțional, filmul oferă totodată o reprezentare a muncii din perspectiva vremurilor noastre, arătând că fragilitatea anatomiei umane nu îi scutește nici pe profesioniștii care trebuie să suporte transformări supra-umane pentru a performa cu propriile mâini tăieri sau amputări, penetrând violent pentru a salva vieți. (Andreea Picard, Toronto IFF 2022)
Véréna Paravel și Lucien Castaing-Taylor sunt antropologi în cadrul Sensory Ethnography Lab. Filmele realizate împreună, precum Leviathan, Somniloquies și Caniba, tratează poeticile și politicile corpurilor înțelese în sens carnal și ecologic. Filmele lor au fost proiectate în cadrul unor festivaluri de film prestigioase precum AFI, BAFICI, Berlin, CPH:DOX, Locarno, New York, Toronto și Veneția. De curând, lucrările lor au intrat în colecția permanentă a unor muzee precum MoM și British Museum și au fost expuse la Tate Modern Londra, Withney Museum, Centre Pompidou Paris și Berlin Kunsthalle.
PRODUCȚIA: Norte Productions, CG Cinéma, Rita Productions, S.E.L