„Au fost odată ca niciodată doi vagabonzi… nu… trei… Ba, patru… Dar erau și alții, mulți alții… Îi cunoșteam. De demult. Dar cu ei mă simțeam înghesuit. Apoi s-a petrecut ceva, iar ei au dispărut. Nopțile auzeam voci, fragmente de întrebări complexe, gemete, urletul a milioane de voci… Am fost curpins de o excitare inexplicabilă…”
Basm, fabulă, parabolă – toate acestea se aplică acestui ultim film din tetralogia despre dictatorii celui secolului XX a marelui Alexander Sokurov. Spre deosebire de cele trei ficțiuni narative anterioare (Moloch, 1999, Taurus, 2001 și The Sun, 2005), aici, Sokurov apelează la CGI, inteligență artificială și tehnologie deep fake pentru a ne duce în cele mai întunecate colțuri ale Purgatoriului, unde sălășluiesc Adolf Hitler, Benito Mussolini, Iosif Stalin și Winston Churchill, scindați în nenumărare sosii și instanțe, suspendați, refuzați mântuirii. O metaforă transcendentă, în care esteticul este în egală măsură politic, ce condamnă violența, războiul, dictatura, imperialismul și idolatria – atât de necesară în acest moment al istoriei. (Flavia Dima, BIEFF 2022)
Alexander Sokurov – regizor, scenarist, cameraman – s-a născut în 1951. Are două diplome: în istorie și cinematografie. Debutul său, The Lonely Voice of a Man, a primit Leopardul de bronz la Locarno în 1987. Până în prezent, filmografia regizorului conține mai mult de 50 de lucrări.
PRODUCĂTORI: Nikolay Yankin, Natalia Smagina