Va veni o zi

Studioul Sahia are o adevărată istorie a filmelor subversiv-alegorice, întotdeauna supra- sau subestimată. Cert este că filmul lui Copel Moscu a fost prea de tot pentru cenzura comunistă. Căci clădirea combinatului avicol din Bacău, comanditarul, adăpostea și o grădiniță pentru copiii angajaților, ocazie cu care sahiotul metaforizează asemănarea metodelor de creștere „productivă”. Interzis în ’85, pe când se numea O zi ca oricare alta, și lansat în ’90 drept Va veni o zi, documentarul aruncă o privire înfiorată la felurile în care societățile recente (căci capitalismul nu face excepție, ba din contră) își reformulează cultura întru pragmatism și conformism. Nici omul nou, nici omul nou-nouț nu mai sunt umaniști.  (Călin Boto, BIEFF 2022)