Țara nimănui
România, 1979
27 min.
- Sinopsis
- Prezentare curatorială
Țara nimănui este întruchipată simbolic de pădurea care la început dă impresia refugiului idilic al unui tânăr de la alienarea urbană. Nemărginit, protagonistul culminează cathartic într-o restituire mistică a sinelui către natură, ca într-un final să confrunte extazul cu sălbăticia, impulsul visceral cu accidentul suprem.
Jenő Márton și Gábor Nagy, fotoamatori pe timpul studenției clujene, au realizat împreună câteva scurtmetraje finanțate de redacția unui ziar maghiar din București, printre care Țara nimănui (1979). De-o violență vizuală aparte, filmul, despre straniile amintiri ale unui tânăr oarecare, îmi pare fascinant tocmai datorită instabilității lui, cu mult unscharf și lungimi amețitor de inegale, zoom-uri bruște și adevărate filmări vii, printre oameni, pe stradă și-n mijlocul autobuzului, agitând impresia de cameră ascunsă. Aceată țară a nimănui ajunge întruchipată simbolic de pădurea care la început dă impresia refugiului idilic al unui tânăr de la alienarea urbană. Nemărginit, protagonsitul culminează cathartic într-o restituire mistică a sinelui către natură, ca într-un final să confrunte extazul cu sălbăticia, impulsul visceral cu accidentul suprem. (Călin Boto, BIEFF 2022)
