Panta Rei

Wanda Mihuleac, a cărei filmografie nu a fost până acum valorizată în cinemaul românesc, ci exclusiv în artele vizuale, s-a interesat și ea de imaginația poetică a apei. Capodopera sa în timpi morți pornește de la tropul mitic al reflexiei narcisice, ușor traductibil pentru gândirea ecologistă într-un pericol iminent, senzație intensificată de coloana sonoră a lui Octavian Nemescu, un melanj senzorial de respirații îngreunate, apă curgătoare și sunete instrumentale săgetătoare. Combinații în cercuri (1965), compoziția cu pricina, lipsea din arhiva Centrului Pompidou, însă prin generozitate a artistei, a Ericăi Nemescu precum și-a lui Irinel Anghel, a fost făcută posibilă recuperarea și adaptarea la film. (Călin Boto, BIEFF 2022)