Plecând de la sute de ore de filme iraniene, Nazarbazi e o căutare pe terenul sentimentelor interzise, unde singurul protest posibil împotriva cenzurii impuse de stat afecțiunii de pe ecran este despicarea tăcută a unor imagini prăfuite.
Pe undeva de-a lungul drumului dinspre cinema spre poezie există un loc unde ritmurile secrete ale celor două se întâlnesc, pentru o fracțiune de secundă. Nazarbazi se află exact acolo, rezistând îndărătnic în epicentrul emoțiilor inexprimabile. Regizoarea tratează cinemaul iranian ca pe o arhivă, săpând la rădăcina imaginilor, demontându-le și căutând în detalii micile scântei de viață. Între ficțiune și documentar nu există niciun fel de granițe, gestul opune rezistență la cenzură, iar adevărata față a lucrurilor plutește aproape imperceptibilă nu în umbrele de pe ecran, ci în aerul dintre ele. Printre figurile actorilor descoperim un singur protagonist: detaliul. În privirile femeilor vedem o singură dorință: atingerea. (Andreea Chiper)
Maryam Tafakory (n. Iran) este o artistă ale cărei colaje textuale și filmice împletesc poezia, documentarul și materialele de arhivă. Lucrările sale au fost expuse la nivel internațional, inclusiv la MoMA Doc Fortnight; IFF Rotterdam; True/False; Pergamon Museum; M HKA; și Anthology Film Archives. A primit mai multe premii, printre care Ammodo Tiger Short la cea de-a 51-a ediție a IFFR, Barbara Hammer Feminist Film Award la cea de-a 60-a ediție a Festivalului de Film Ann Arbor, Best Experimental Short Film la cea de-a 70-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Melbourne și Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de Film Independent din Lima.