În acest colaj audio și video, compilat în locul în care Heller locuia în timpul carantinei, bucăți de engleză și germană împart spațiul cu o amintire, o redescoperire a limbii Swahili. O reitare poetică a ideii că limba maternă este cea în care ne simțim cel mai acasă.
Într-o epocă în care din ce în ce mai mulți oameni sunt bilingvi (sau chiar trilingvi), se întâmplă adesea ca limba pe care cineva o vorbește cel mai frecvent nu este aceeași cu cea în care gândesc. O limbă maternă precedă orice altă limbă – idiomul ombilical pe care individul se sprijină în mod instinctiv, cât și cel în care se simt acasă. […] În acest colaj audio și video, compilat în locul în care Heller locuia în timpul carantinei, bucăți de engleză și germană împart spațiul cu o amintire, o redescoperire a limbii Swahili. Ca un zumzet de fundal, vocea subliminală, dar ubicuă a unui rezident apare în mormăielile stâlcite și declarațiile bâlbâite care consitutie lingua franca a unei persoane care locuiește singură. Aceste fragmente de monolog intern, murmurate pe sub mustață sau spuse cu voce tare, sunt adaptate diferitelor camere din casă, ca și când ar fi ecoul diferitelor fațete ale eului. O amintire poetică a modelelor și obișnuințelor introspecției și a tumultului liniștit al gândurilor personale de zi-cu-zi, care reverberează pe interior. (Steven Bode)